Un mister vechi de 150 de ani, rezolvat. Ce sunt semicercurile misterioase din Paleolitic găsite în Franța?

Semicercurile misterioase din Paleolitic găsite în Franța i-au nedumerit pe oamenii de știință timp de peste 150 de ani, dar acum un experiment modern care investighează aceste artefacte ar fi dezvăluit scopul: ar fi fost create drept mânere pentru aruncătoarele de sulițe, arată un nou studiu.

Descoperirea a fost făcută utilizând dispozitive similare în formă de semilună pentru a arunca proiectile asemănătoare săgeților în ținte de tir cu arcul. Succesul acestor încercări sugerează că obiectele, făcute din coarne de cerb și numite „inele deschise”, au fost cândva atașate la aruncătoare de sulițe din lemn, acum putrezite; aceste arme sunt cunoscute și sub denumirea de „atlatl” și erau folosite pentru a arunca săgeți mari, potrivit studiului publicat în Journal of Paleolithic Archaeology.

• Noaptea „Trandafirului”. Cum au fost furaţi din morgă morţii de la Timişoara şi incineraţi la Bucureşti,…
• Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine

Deși descoperirea nu a fost verificată prin descoperirea unui atlatl paleolitic cu inelele deschise atașate, „în mare parte ne-am convins”, a spus coautorul studiului, Justin Garnett, doctorand în arheologie la Universitatea din Kansas (SUA), care a făcut cercetarea alături de coautorul Frederic Sellet, arheolog la aceeași universitate.

Ce sunt semicercurile misterioase din Paleolitic?

„Inelele provin de la tipurile de locații în care ar fi fost efectuată întreținerea echipamentelor și arată ca niște bucle pentru degete, și funcționează bine ca bucle pentru degete. Aceasta fiind spuse, ar trebui să fim întotdeauna precauți atunci când atribuim funcții artefactelor preistorice, există întotdeauna șansa să ne înșelăm”, a spus Garnett.

Primul dintre semicercurile misterioase din paleolitic a fost descoperit printre artefactele din Peștera Le Placard, din sud-vestul Franței, în anii 1870. De atunci, au fost găsite încă 10, toate în Franța, precum și o „preformă”, adică un inel deschis care era în curs de a fi sculptat, dar încă atașat de restul cornului.

Doar preforma a fost datată direct, arătând că a fost realizată cu aproximativ 21.000 de ani în urmă, de către oamenii moderni timpurii din cultura magdaleniană sau din cultura badegouliană precedentă.

Fiecare inel deschis are un arc de puțin mai mult de 3 centimetri înălțime și aproximativ 5 cm lungime; fiecare dintre cele două capete are câte o extensie orizontală, dându-i forma literei grecești omega. Unii arheologi au sugerat că inelele ar fi putut fi ornamente sau elemente de fixare pentru îmbrăcăminte, notează Live Science.

Cum s-a ajuns la interpretarea actuală?

Dar forma i s-a părut distinctă lui Garnett, care face aruncătoare de sulițe de mai bine de 20 de ani. „Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucruri cu mâinile și să țintesc sporturi precum tirul cu arcul. Atunci când am văzut o imagine a unui inel deschis, am crezut imediat că arată ca o buclă pentru deget, doar pe baza experienței mele în copierea și utilizarea aruncătoarelor de sulițe”, a spus el.

O aruncătoare de suliță, sau atlatl, este un ax de lemn cu un cârlig sau pinten la capăt care se atașează de săgeată; instrumentul le oferă utilizatorilor o pârghie suplimentară, permițându-le să arunce săgeți grele și lungi de 1 până la 3 metri cu precizie și la viteze mari.

Pinteni osoși de atlatl au fost găsiți în mai multe situri paleolitice, ceea ce indică faptul că arma a fost folosită la scară largă de vânătorii de acum aproximativ 20.000 de ani. „Este mai ușor să faci săgeți pentru vânatul mare decât să faci un arc fiabil cu o putere comparabilă; și poți purta mai multe săgeți decât sulițe”, a spus Garnett.

Noul studiu a eliminat problemele etice

Noul studiu descrie, de asemenea, experimentele lui Garnett cu copii ale inelelor deschise, realizate din oase de bovine, coarne de elan și din plastic imprimat 3D, pe care le-a atașat la copiile de aruncătoare de sulițe.

Garnett a petrecut apoi un an folosind aruncătoare de sulițe asupra țintelor de tir cu arcul și a comparat rezultatele cu studiile anterioare care au folosit carcase de porc și de cerb; utilizarea țintelor de tir a evitat problemele etice, a spus el. El a stabilit că inelele deschise au funcționat bine ca bucle pentru degete și ar fi putut fi mai bune și mai durabile decât buclele făcute din piele de animal. Experimentele au arătat, de asemenea, că uzura copiilor a fost similară cu uzura observată pe semicercurile misterioase din Paleolitic.

Vă recomandăm să citiți și:

20 de cadavre decapitate au fost descoperite la o piramidă mayașă a morții

Prințesele antice și imperiul care au dus la construirea Marelui Zid Chinezesc

Șase sicrie egiptene antice, sigilate timp de mii de ani, au fost deschise

Arheologii au descoperit un cimitir antic lângă o gară din Paris